Acum câteva zile am primit aceste întrebări de la o cititoare dragă mie:
„De ce toată transformarea pozitivă care s-a petrecut în mine a dus la o ruptură definitivă în relaţia cu soţul meu? De ce nu a dus la o îmbunătăţire a relaţiei? Nu ar fi normal ca evoluţia noastră spirituală să ne aducă o îmbunătăţire a relaţiei cu omul iubit şi nu o ruptură definitivă?”
Şi eu mi-am adresat aceste întrebări de fiecare dată când am ieşit dintr-o relaţie.
De fapt există frica de a nu-l pierde pe cel de lângă tine dacă tu ajungi să simţi, să gândeşti şi să te comporţi diferit ca urmare a instruirii, înţelegerii şi transformării tale interioare.
Iată răspunsul pe care l-am oferit Danei:
Nu este o regulă bătută în cuie de a-i pierde pe cei pe care-i iubeşti în urma evoluţiei tale.
Sunt mai multe variante:
Varianta nr.1 este ca tu să ajungi un exemplu pentru ei, un exemplu de schimbare, la modul „UITE CĂ SE POATE” şi să înceapă şi ei să facă schimbarea în ce-i priveşte. De fapt ceilalţi aleg sau nu să se schimbe după ce văd schimbarea la noi. Asta-i varianta cea mai fericită.
Varianta nr.2 este posibil, în majoritatea cazurilor, să trebuiască să îi laşi să plece sau să pleci chiar tu de lângă cei dragi. Motivul este unul foarte simplu. Ei nu mai întrunesc sau nu se mai pliază pe nevoile tale actuale. Adică din punct de vedere al gândirii, comportamentului şi emoţiilor sunteţi pe o cu totul altă frecvenţă. De aici apar şi sincope în comunicarea de orice fel… Variantă la fel de bună atât pentru tine, cât şi pentru ei chiar dacă la prima privire nu se vede aşa.
Varianta nr.3 în care rămâi lângă cei apropiaţi însă în parelel îţi creezi o a doua ta viaţă cu un alt mediu care te susţine. Oameni ca şi tine cu care te vezi regulat (zilnic, săptămânal sau lunar) şi cu care împărtăşeşti aceleaşi sentimente, gânduri, emoţii. Continui astfel să te dezvolţi în direcţia pe care ai început-o.
Pe toate trei le-am experimentat. Ce am constatat la fiecare în parte?!
Pentru varianta 1 – E sustenabilă doar dacă vă leagă o viziune comună şi un sentiment profund de iubire de ambele părţi. De asemenea este necesară înţelegerea faptului că fiecare are ritmul propriu de dezvoltare. În acest caz lucrurile sunt roz pentru că se merge în aceeaşi direcţie şi există suport reciproc.
Pentru varianta 2 – Da, unul sau amândoi veţi suferi. SUFERINŢA ESTE DOAR O ALEGERE. De obicei cel mai înţelept, în cazul nostru TU (cel mai evoluat), alege să NU sufere. Deci nu mai este treaba ta dacă partea cealaltă alege să sufere. Ce poţi face tu în acest caz este să te rogi pentru ei (el/ea) şi să le transmiţi multă iubire. Ce am văzut că se întâmplă în astefel de cazuri este că partea cealaltă începe să se dezvolte tocmai datorită acestei rupturi. Deci bine pentru ea…. Practic a vă despărţi drumurile face un bine de ambele părţi chiar dacă nu se vede aşa la început. Întotdeauna apare şi persoana potrivită pentru fiecare.
Pentru varianta 3 – Necesită un consum energetic mai mare din partea ta. S-ar putea la un moment dat dacă nu oferi iubire necondiţionată să oboseşti şi să se ajungă în final la varianta 2. Posibil să meargă frumos lucrurile în paralel dacă partea cealaltă nu îţi face niciun fel de reproşuri la modul: „Îţi petreci mai mult timp cu…. decât cu mine (noi)” sau „Tu şi „secta” ta de oameni evoluaţi”… În acest caz intervine oboseala ta mentală şi se ajunge la varianta 2, cum spuneam. Dacă acceptă că ai nevoie să îţi hrăneşti sufletul şi mintea prin ceilalţi, noii tăi prieteni, atunci lucrurile pot continua în mod armonios.
Parerea mea este că poţi depăși frica pe care o ai fiind conştient(ă) de cele 3 variante. Poate există mai multe, eu doar pe acestea le-am experimentat până acum.
Până la articolul următor mă interesează să ştiu ce faci tu dacă simţi că anturajul sau partenerul(a) nu mai este în acord cu ceea ce gândeşti şi cu modul tău nou de a acţiona?
Credit foto: internet