Cel mai greu lucru pentru un “freak controller” ca mine și probabil ca mulți dintre noi, este să acceptam tot ceea ce este așa cum este, așa cum vine. Normal că-i greu pentru că vrem să știm totul, să controlăm totul, să manipulăm lucrurile, oamenii și situațiile ca să ne simțim în siguranță. Dacă ceva vine pe nepregătite ne doboară și iar ne este greu. Greu să ne ridicăm.
A da drumul la control este cel mai greu pentru persoanele foarte mentale. Îmi amintesc că eram odată în totalitate “freak controller” (îmi place maxim cum sună în limba engleză). Și ghici ce? Iar suferință până la cea fizică. În mod natural corpul încearcă să rezolve el conflictele emoționale, prin durere.
În urmă cu ceva ani, a apărut un înger mic la stat (doar 4 ani) dar mare la sfat, care avea o boală incurabilă. Când i-am văzut chipul senin și zâmbitor deși știa că va pleca, am rămas uimită și totodată a fost o lecție pentru mine a ce înseamnă cu adevărat ACCEPTAREA.
O prietenă dragă m-a întrebat zilele acestea cum faci să accepți tot cee ace vine în viața ta, exact așa cum este, fără a dori să schimbi ceva?
Pe mine cel mai mult mă ajută GÂNDUL CĂ SUNT LA MOMENTUL și ÎN LOCUL POTRIVIT lângă OAMENII potriviți mie în acea clipă. Ei… și aici este mult de lucru cu acest gând pentru că dacă rămâne doar la nivel mental nu are niciun efect. Este nevoie să trăim în acum și aici ceea ce se poate doar stând în inimă și privind lucrurile și situațiile cu iubire și compasiune.
O altă modalitate de a accepta mai ușor este să curăț cu ”Te iubesc” si ”Mulțumesc”.
De asemenea să întâlnești astfel de îngeri de care îți spuneam mai sus și să le urmezi exemplul. Dacă ei pot, cu siguranță și tu și eu putem. Si aici cred că totul se reduce la A VREA.
- Vreau sau NU să accept?
- Vreau sau NU să mă detașez?
- Vreau sau NU să eliberez?
- Vreau sau NU să mă iert și să mă iubesc așa cum sunt?
Am realizat cât rău am făcut oamenilor din viața mea, în trecut, în special celor care mi-au fost aproape, prin dorința/nevoia mea nesănătoasă de a controla totul. Îmi pare tare rău și îi rog să mă ierte. Abia de ceva vreme am ajuns să mă iert și eu… După ce faci complet și curat procesul de iertare, acceptarea vine de la sine, cu ușurință, nefiind nevoie să implici mentalul.
Pentru că de multe ori ne impunem, exersăm acceptarea, detașarea, iertarea etc. Și exersându-le implicăm mentalul ceea ce duce doar la o acceptare, detașare, iertare de suprafață. Mai punem o mască, cu alte cuvinte.
Sunt multe metode de acceptare însă cred că adevărata acceptare are loc atunci când înțelegem și eliberăm prin iertare, tot ce-i de înțeles și de iertat în noi.
Controlul se poate manifesta în multe feluri:
- Agresivitate prin violență fizică și/sau verbală
- Gelozie și posesivitate
- Ironie și sarcasm
- Umilire verbală și fizică
- Manipulare prin tăcere sau verbalizare
- Șantaj emoțional
Cu recunoștință îngerului de 4 ani și unei doamne speciale din viața mea care au apărut exact la momentul potrivit, pentru a mă putea elibera.
Credit foto: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/1173576/
Tu ce faci ca să te detașezi?