Știu că a trecut aproape un an de când nu am mai scris niciun articol. Sunt momente în viața noastră când este nevoie să ne retragem, să îmbrățișăm solitudinea.

Așa a fost și în cazul meu. Ce de trăiri, câte frământări și ce luptă în tot acest timp. Nu, nu îmi plâng de milă pentru că l-am avut alături pe Dumnezeu printr- o mulțime de oameni frumoși care m-au susținut cum au simțit și cum au putut. Cred că cele mai imprtante două lucruri în acest moment sunt:

A. Faptul că sunt ACUM și AICI și că urmează să vin cu lucruri noi pentru că eu sunt diferită de cea care eram acum un an.

B. Starea de recunoștință permanentă în care trăiesc, pentru înțelepciunea dobândită în urma tuturor momentelor, trăirilor și discuțiilor îndelungate avute cu Dumnezeu.

Iar L-am pomenit pe EL, cel fără de care viața mea nu are niciun sens, nicio direcție. Nu te speria. Nu am devenit habotnică, nici măcar religioasă nu sunt. Respect fiecăruia credința și modul de a o mărturisi în această existență. Am să îți spun cum L-am descoperit pe Dumnezeu și ce frumos și miraculos mi s-a transformat viața pe toate planurile.

Acum Îl respir, Îl beau, Îl mănânc și Îl văd pe EL/EA în tot ceea ce este și în tot ce se petrece în jurul meu.

Am parcurs o călătorie în interiorul ființei mele și am realizat că întreaga noastră viață este o continuă ReDescoperire de sine. Așa am observat că Dumnezeu se experimentează pe sine în cele mai mici particule din Univers.

Se redescoperă prin tot și toate motiv pentru care am început să curg cu viața, să fiu “în flow” cum spun englezii.

De fiecare dată când opuneam rezistență la ceva din exterior simțeam durere în interiorul meu. Sunt sigură că ți s-a întâmplat și ție să vrei ceva și să primești altceva deși acel „ceva” pe care tu l-ai vrut să nu fie nici pe departe ceea ce aveai nevoie pentru redescoperirea a cine ești tu cu adevărat. De aceea de un an de zile urarea mea de „La mulți ani!” pentru prieteni s-a trasformat în: „La mulți ani binecuvântați cu tot ce știe Dumnezeu că te împlinește și te face fericit(ă)!” Pentru că doar El știe întreg filmul și cum urmează să evolueze lucrurile în viața fiecăruia.  Așa că:

Prima lecție a fost să ÎNVĂȚ SĂ CURG CU VIAȚA, să nu mai opun rezistență la ce urmează să vină. Asta mi-a adus pacea.

Am realizat apoi că dacă nu opun rezistență la ceea ce venea către mine, apărea de fiecare dată o stare de bucurie pentru că gândeam așa:  Dacă tot este nevoie să fiu în acest loc, cu această peroană sau cu acești oameni atunci să fiu AICI și ACUM. Și toate simțurile, toată atenția mea erau acolo. Starea de prezență totală atrage de la sine bucuria. Asta a fost a doua lecție – BUCURIA vine din interior și doar tu ți-o poți oferi fiind prezent în viața ta.      Vorbeam la un moment dat cu un om frumos pe Skype. Era foarte agitat și făcea tot felul de mișcări de care nu era conștient. De exemplu își ducea mâna dreaptă peste cap, la ceafă sau se balansa pe scaun. L-am întrerupt brusc la un moment dat cu întrebarea:

– „Tu știi ce faci acum, unde îți este mâna dreaptă și de câte ori ai făcut acest gest?!” S-a oprit ca și cum apeși telecomanda pe butonul pauză, fix în poziția în care era și îmi spune:

– “Acum că mi-ai zis realizez unde îmi este mâna și ce postură am.”

I-am spus că problema lui, ca a majorității oamenilor, este că NU SUNTEM PE ACASĂ. Adică nu suntem prezenți în viața noastră. De aici toată suferința. Pentru că atunci când nu ești prezent în AICI și ACUM ești fie în trecut, fie în imaginație (în viitor). Tu alegi unde vrei să fii. Problema lui era că se simte singur și i-am spus că nici nu are cum să fie altfel dacă nu e ACASĂ. ACASĂ în INIMA LUI. Nu are cum să îl găsească iubita dacă el stă în trecut, în convingerile, rănile și gândurile lui de atunci. Și am să te las să citești o poezie scrisă de o prietenă draga mie,(click pe numele ei) Mariana Monica Tănase. 

Deci a doua lecție este să fii cât de mult timp poți prezent în AICI și ACUM. Nu o să îți iasă din prima în mod continuu. Este nevoie de exercițiu însă sunt sigură că dacă îți dorești și practici, ai să reușești.

Într-o zi vorbeam cu Dumnezeu și îi spuneam că așa cum are grijă de păsările cerului la fel poate avea grijă și de mine. Mi-a răspuns că face asta cu bucurie numai să îi dau voie. Să nu mai lupt singură contra valului și să mă las dusă de curent cu ÎNCREDERE/ CREDINȚA că El este acolo și mă susține.

Așa am învățat a treia lecție: SĂ ÎMI ÎNTARESC CREDINȚA în El și automat în mine. Pentru că El este în fiecare celulă a mea, a ta, în tot și toate. De aceea acum Îl beau, Îl respir, Îl miros și Îl văd. Mai nou Îl și simt și Îl aud. Pentru că se manifestă prin tot și toate și mai ales „DUMNEZEU lucrează prin OAMENI!” Este ceea ce prietena mea dragă, Suzana Madly, îmi spune mereu. Și așa și este. Dumnezeu lucrează prin oameni. Chiar și prin aceia care ne supără. Ei sunt cele mai fidele oglinzi și vin să ne arate ce avem de recunoscut, acceptat și iertat în noi.

Concluzia

Pentru că îl iubesc pe Rumi am să închei cu o idee din el:

Iluzia propriei existențe este vălul care-l desparte pe om (pe credincios) de Dumnezeu.

          Grație și binecuvântări divine!

PRODUSE

PARTENERI

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER SI PRIMESTE CELE MAI NOI INFORMATII!

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER
SI PRIMESTE CELE MAI NOI
INFORMATII!

GDPR Consent

You have Successfully Subscribed!